Poezii

Lucruri suntem,printre lucruri. Aproape suflete suntem,noi doi, prin soartă asemenea tuturor. Gînduri ca pietrele,uneori stele, lucruri suntem,ce poartă în ele, şi totdeauna,un dor . Pe drumul său fiecare, ne-am duce pe veci undeva… ne-am duce-mpreună,mereu, amîndoi. Dar drumul norilor e prea mare în lumea noastră – pentru noi. [ Short URL ... ]

Spune-o încet,n-o spune tare: Iată aceştia suntem noi. Cînd e singur fiecare, Sufletele nu-s în noi. Stăm alături,eu şi tu? Sufletele noastre sunt în noi, Cînd suntem doi. Altfel nu ! [ Short URL ... ]

Tîrziu, pe la ceasul amărăciunii,cînd am văzut că-n zadar cuvintele toate mi le-am rostit, că pînă la tine înţelesul lor n-a mai ajuns, în noapte-am ieşit. Crezusem ,vai,cu tărie că niciodată sfîrşit nu va fi. Ţi-am spus uneori : ia sfatul vestalelor dacă flacăra vrei s-o-ntreţii. Ţi-am zis alte dăţi : vezi tu jeraticul, truda [...]

În bolta înstelată-mi scald privirea Şi ştiu că şi eu port în suflet Stele multe, multe, Şi căi lactee, Minunile întunericului, Dar nu le văd, Am prea mult soare-n mine De aceea nu le văd. Aştept să îmi apună ziua Şi zarea mea pleoapa să-şi închidă, Mi-aştept amurgul,noaptea şi durerea Şi să răsară-n mine stelele, [...]

Dreaptă, ziua Cumpenei ne surprinde printre roze: în cimitirul unde cîteodată dragostea însoreşte albele pietre. Calm se-ndrumă spre cumpănire totul. Zi şi noapte trag înjugate vremii, amîndouă cu-nţelepciune-ncearcă paşi deopotrivă. Se măsoară, se cîntăreşte rodul de argilă, visul şi umbra verii, şi povara ce-i amintirea pentru orice făptură. Dacă din poveşti adevăr rămîne că trăim [...]