Poezii

Lucruri suntem,printre lucruri. Aproape suflete suntem,noi doi, prin soartă asemenea tuturor. Gînduri ca pietrele,uneori stele, lucruri suntem,ce poartă în ele, şi totdeauna,un dor . Pe drumul său fiecare, ne-am duce pe veci undeva… ne-am duce-mpreună,mereu, amîndoi. Dar drumul norilor e prea mare în lumea noastră – pentru noi.

Spune-o încet,n-o spune tare: Iată aceştia suntem noi. Cînd e singur fiecare, Sufletele nu-s în noi. Stăm alături,eu şi tu? Sufletele noastre sunt în noi, Cînd suntem doi. Altfel nu !

Tîrziu, pe la ceasul amărăciunii,cînd am văzut că-n zadar cuvintele toate mi le-am rostit, că pînă la tine înţelesul lor n-a mai ajuns, în noapte-am ieşit. Crezusem ,vai,cu tărie că niciodată sfîrşit nu va fi. Ţi-am spus uneori : ia sfatul vestalelor dacă flacăra vrei s-o-ntreţii. Ţi-am zis alte dăţi : vezi tu jeraticul, truda […]

În bolta înstelată-mi scald privirea Şi ştiu că şi eu port în suflet Stele multe, multe, Şi căi lactee, Minunile întunericului, Dar nu le văd, Am prea mult soare-n mine De aceea nu le văd. Aştept să îmi apună ziua Şi zarea mea pleoapa să-şi închidă, Mi-aştept amurgul,noaptea şi durerea Şi să răsară-n mine stelele, […]

Dreaptă, ziua Cumpenei ne surprinde printre roze: în cimitirul unde cîteodată dragostea însoreşte albele pietre. Calm se-ndrumă spre cumpănire totul. Zi şi noapte trag înjugate vremii, amîndouă cu-nţelepciune-ncearcă paşi deopotrivă. Se măsoară, se cîntăreşte rodul de argilă, visul şi umbra verii, şi povara ce-i amintirea pentru orice făptură. Dacă din poveşti adevăr rămîne că trăim […]

Valul mai bate, acelaşi. Raza e trează în turn. Cald e nisipul pe plaje, numai puţin dacă scurm. Noaptea-i tîrzie, de august. Orele – horele tac. Cugetul, cumpăna, steaua grea judecată îmi fac. Murmură dor de pereche, Patima cere răspuns, Ah, mineralul în toate geme adînc şi ascuns. Sarea şi osul din mine caută sare […]