Poezii

Ceas de cumpana. Amurg. Vai, toate catre soare curg – ¬taramul larg si noi cu el. Pe-o lina aurie apa Thule si Orplid, tara dupa tara, toate trec prin soare ca printr-un inel. Se curma ziua, vine seara. Un fluviu purtator a toate duce plute, varste mute, catre cele nevazute in marea noapte. [ Short [...]

Atâţia dintre semeni nu prea ştiu ce să înceapă-n zori cu suferinţa. Ei nu-şi dau seama nici spre seară de prilejul chemat să-nalţe mersul, cunoştinţa. Suferinţa poate fi întuneric, tăciune în inimă, pe frunţi albastru ger, pe coapsă ea poate fi pecete arsă cu fier, în bulgăre de ţărână o lacrimă sau sâmbure de cer. [...]

Când mă privesc într-o fântână mă văd cu-adevărat în zi aşa cum sunt şi-am fost şi-oi fi. Când mă privesc într-o fântână ghicesc în faţa mea bătrână cum ceruri şi pământ se-ngână. Când mă privesc într-o fântână ştiu că-n adâncuri foste mume îmi ţin oglindă, ochi de lume. Când mă privesc într-o fântână îmi văd [...]

Şi vine toamna iar’ ca dup-un psalm aminul. Doi suntem gata să gustăm cu miere-amestecat veninul. Doi suntem gata s-ajutăm brinduşile ardorii să înflorească iar’ în noi şi-n toamna-aceasta de apoi. Doi suntem, când cu umbra lor ne împresoară-n lume norii. Ce gânduri are soarele cu noi – nu stim, dar suntem doi. [ Short [...]

Iunie este Verde poveste. Iures sporeşte. Iarba mai creşte. Ziua a şasea, Sâmbăta ierbii. Creşte mătasea, N-o calcă cerbii. Cresc ale ierbii Fire albastre Pân la-nălţimea Inimii noastre. Asta-i măsura, Pune natura Luncilor margini, Lege-n paragini. Vin curcubeie Rouă să beie, Seva vieţii Şi-a dimineţii. Praful din spice, Traiului strajă, Stă ca o vrajă Moarte [...]