January 31st, 2008 by mihella | No Comments
Frumoase-s câmpiile vieţii,
frumoasă primăvara de aur;
ci eu se cuvine să plec înainte
de-a-ntomna în pădure.
Se cuvine să plec înainte
de-a vedea miezul zilei,
când nu s-au copt încă perii vărateci
şi grâul nu sună.
Frumoase-s ...
January 31st, 2008 by mihella | No Comments
Oamenii mă uimesc şi-acum.
Aş vrea să cunosc ca ei
toate lucrurile pe numele lor şi-n drum
larg să-mi alătur paşii de paşii lor grei.
Fiecare zare să nu aibă-n spatele ei înc-o zare,
fiecare ...
January 31st, 2008 by mihella | 3 Comments
Doamne, n-ajung pân'la tine
vârfurile-acestei păduri de suspine?
Cum eşti tu atotştiutor,
să fi dat pâne de-ajuns tuturor,
culcuş pentru copiii îngheţaţi,
câte puţin din lumina celor bogaţi,
câte puţin din cerul lor senin,
de care îngeri ...
January 31st, 2008 by mihella | No Comments
Pomii cei tineri, în dimineaţa de marte,
unii lângă alţii au stat să se roage
frunţile lor străluceau inspirate deasupra
pământului incă-n zăpezi.
Şi-n aerul în care nu erau zboruri,
pomii, ale căror umbre nu ...
January 31st, 2008 by mihella | No Comments
Ţii minte-ntâia ploaie cum cădea,
cu fulgere, cu stele lungi în ea?
Arborii stăteau drept, intonând
imnul vieţei şi-n zarea foşnind,
verde ca un codru lichid,
s-auzeau cerurile cum se-nchid, se deschid.
Şi noi stăteam ca ...
January 31st, 2008 by mihella | No Comments
Nu ştiu cum s-a făcut.
Tinereţea s-a dus, a trecut.
Arcul sprâncenelor mele s-a mai lăsat
Nu mai e mândru şi încondeiat.
Ce s-au făcut zilele răsunătoare,
vara mea cu grâu şi cicoare?
N-am ...
January 31st, 2008 by mihella | No Comments
Uneori, în dimineţile clare,
mă uit drept în soare râzând
şi nu pot crede c-am să mor în curând;
viaţa mea sună înalt, fără-ntristare.
Cred în ea, cred în numele ei
şi-n colorile-anotimpului meu,
zveltă ...
January 31st, 2008 by mihella | No Comments
Aş cânta liniştea din ograda mea
Seara – când creşte în cireş o stea
mă mai uit o dată la curechi şi bostani,
că sunt plugar de-atât amar de ani.
Faţa dumnezeului meu ...
January 18th, 2008 by mihella | No Comments
Vijelioase flori, din pământ aburind,
ca niste strigăte cresc, saltă zâmbind.
Care e vrerea lor gingasă-n vreme?
Noaptea-n grădinile mari nu se vor teme?
Însă-n mijlocul lor, bolnav de vis,
ochiul lui Dumnezeu sade deschis...
Haina ...
January 18th, 2008 by mihella | No Comments
Zâne de rouă,
mă rog vouă,
să mă primiti
în pajistea unde dormiti.
Drept lumânare,
as vrea o floare.
Drept rugăciuni si tropare,
vântul să bată, iarba s-aplece mai tare.
Voi, zâne bune,
zvârliti-mi un brâu,
să se facă râu
si ...