Poezii

Atât de umil aerul memorând îmbrăţişările lumii… Între un fir de iarbă şi un fir de nisip roua creşte albă nejudecată de mirarea depărtărilor ce nu ştiu frângerea uitată-n strălucirea Luminii. [ Short URL ... ]

Pe calea aceasta numită Cuvânt eu merg cu capul plecat, şi parul în vânt. Sunt pâinea cu sare şi albul ştergar ce pe masă sunt pregătite de dar. Şi-naintea voastră, în strigăt, pieptul glasului îmi dezvelesc: Sunt vinovată că încă iubesc! Sunt vinovată că Luna încă răsare cu rouă împletită din Lumină de Soare să [...]

Trecut-am prin vremuri înfioraţi şi tăcând pe strada cu Frica. Şi piciorul ei, ostenit, izbitor înainte-napoi, lovit-a cu durere şi ură şi-n noi. Şi deodată, în cîmpul tainelor ei, ningea cu zăpadă de miei! Înaintea vitrinelor cu măşti de hîrtie sperat-am iubirea de-o veşnicie. Cu mînuţele calde, lipite de geam din iubire, Iubire mai mare [...]