Poezii si Versuri

E-aşa de greu amurgul cu zarea-nsângerată, Că-n parc sub teii-n floare ce gem înnăbuşit Se-ncheagă unde groase de miere-mbălsămată, Şi-atât de-apăsătoare tăcerea-mpurpurată Că simt cum plânge-n mine ceva nedesluşit. Melancolia face în pieptu-mi să tresalte Neînţelese ...

Minunea Sfântului Grigore Papa De furia furtunii au nu te temi, străine Cu searbăd chip, ce singur, prin ceaţă, treci gemând, De te vei pierde-n codri amar va fi de tine, Nu ...

Dormi dulce somn netulburat În flori şi în dantele, Dormi că ţi-au pălit mâinile În grelele inele. Dormi rece somn ne'nfiorat De gânduri, nici de vise, Dormi că ţi-au rănit pleoapele Făcliile aprinse. Dormi veşnic somn îmbălsămat În beznă ...

Smerit stă, dar privirea-i drăcească, aţintită, Trăieşte chiar pe pânza ce-l poartă-ntruchipat, Iar grijile şi truda adânc îi au brăzdat De cute faţa stinsă, firavă, ofilită. Cu duhul său cel ager, cu ...

Sufletu-mi e-o mare moartă oglindind un cer de jale, Arse stânci o-nchid în groaza sterpelor pustietăţi, Pe ea boarea nu adie, veşnic dorm undele-i pale, Ea în negru-i fund ascunde înecate vechi cetăţi. Sufletu-mi ...

Iar când, sfioasă umbră, prin ceaţa rece-a serii Purtându-ţi trista taină, de gânduri chinuit, Târziu te vei întoarce înfrânt şi istovit, Spre casa părăsită în văile uitării, Tu, cel ce-ai cules floarea spinoasă-a-nstrăinării Şi-a ei ...

Grădinile amăgirii te-aşteaptă-acolo unde Apusa tinereţe s-a ofilit de dor, Şi apa ce-aţipeşte, în luciu-i rânjitor, Visările-ţi oglindă şi-ncheagă-ale ei unde. Şi când ursuză luna în tulburi nori s-ascunde Şi mut, văzduhul veşted tresaltă-n lung ...

De veacuri, părăsite pe-ascunsele coline, Zac curţi pustii... Acolo tăcerea stăpâneşte Şi-n verde mantă muşchiul cuprinde şi-nveleşte Surpata zidărie şi frântele tulpine; Şi-mpodobind ceardacul cu grelele-i ciorchine, Sălbătăcita viţă pe stâlpi se-ncolăceşte, Cu iedera ...

În trândavă-aromeală stă tolănit greceşte Urmaşul lor. Urât e, bondoc, saşiu, peltic. El antereu alb poartă, metanii şi işlic. În puf, în blăni şi-n şaluri se-ngraşă şi dospeşte. Şi gura-i strâmbă numai ...

Desprins din stemă parcă, spre depărtări senine, Un corb bătrân şi-ntinde puternic negrul zbor, Şi-n liniştea adâncă, din când în când uşor, Din ulmi cad frunze moarte rotind în clipe line. Dar, ...