Poezii

În sfânta mănăstire de-ai mei părinţi zidită, Muncindu-mi fără milă sărmanul trup uscat, Acoperit de zdrenţe, de ani împovărat, Îndur sub bolţi de jale o soartă urgisită. Frumoasă-am fost odată, senină, fericită, A ţării mândră Doamnă – dar lumea m-a uitat – Şi-adesea amintindu-mi de visul spulberat Crunt inima-mi zvâcneşte şi sângeră rănită. Căci viaţa [...]

Trecând ca o nălucă, prin vifor, prin noroi El fuge-nvins şi bezna pădurilor l-înghite; Nu simte cum în valuri, din rănile cumplite, Îi curge mândrul sânge pe platoşă şiroi. Dar gându-i vajnic zboară sălbatic înapoi, Şi când îşi aminteşte cum, de păgâni răpite, Plăpândele domniţe în lanţuri zac robite, Şi cum tăiaţi pieriră coconii amândoi, [...]

Din goană-l săgetară trădat într-o strâmtoare Şi-n adâncimi de codri, sub ceru-nnegurat, Crunţi vânători de zimbri urlând i-au înălţat O schelă uriaşă de prăzi şi de odoare. Şi trupuri răstignite, şi tigve rânjitoare, Şi prunci zdrobiţi, şi roabe cu sânul spintecat Se zbat în gheara morţii pe rugu-nsângerat, Ce-n vârfu-i poartă leşul înţepenit călare. În [...]

O! tu, care-ai mânat barbare gloate Ca să sfărâmi împărăţii bătrâne Şi-ai câştigat izbânzi nenumărate; Tu, ce-n trufia inimii păgâne Ai pângărit râzând altare sfinte Şi-ai ars cetăţi, ai fost măreţ, stăpâne, Când jefuind regeştile morminte Zdrobitei hârci îi ai răpit cununa, Şi oaselor bogatele veşminte; O! negre Domn, care-ai stârnit furtuna De năvăliri, de-ai [...]

Mi-a îngânat stăpâna: “Nu-n file-ngălbenite Stă-mbălsămată taina măririi strămoşeşti. Amurgul rug de purpuri aprinde: de-l priveşti, Se-nfiripă-n vâlvoarea-i vedenii strălucite. Căci, uriaşe stoluri la zări încremenite, Zac norii ce, în pragul genunilor cereşti, Par pajere-ncleştate de zgripţori din poveşti Umbrind cetăţi în flăcări cu turnuri prăbuşite. Dar ceaţa serii-neacă troianele de jar. Atunci mergi de [...]