Poezii si Versuri

Sună pietricică-n vale, Cine-a pus ţara la cale Şi acum la bătrâneţe S-a întins pe criticale? Ţi-am citit cu indulgenţă Şi cu-amor eu criticaua, O hazlie-impertinenţă, Bat-o poarca, mânce-o caua. Zice Darwin după tine Cum că omul e-o maimuţă ...

Pişcată-ţi este mâna ta de streche, De mişti în veci condeiul pe hârtie ­ Durează-un şir sau fabrică o mie: Cuvinte-nouă-or fi, dar blaga veche. Ce are-n gând un om, aceea scrie, Nimica nou tu ...

(N. Lenau) Stai deasupră-mi, ochi de întuneric, Cu putere mă pătrunde-acu ­ Serioasă, blândă, visătoare, Neadâncit de dulce, noapte, tu! Cu-al întunecimii tale farmec Risipeşte ceaţa lumii reci, Să te simt plutind deasupra vieţii-mi, Singuratic, tu, în veci ...

Stam în fereasta susă Şi izvoreau în taină, Cu-a lor de aur haină, A nopţii stele mari. Se îmflă dinainte-mi De vânt deschisa carte Şi literele-i moarte În lună joacă clar. Un râu, vezi, mişcă unda-i Cea visător-bolnavă, Un cântec ...

Stau în cerdacul tău... Noaptea-i senină. Deasupra-mi crengi de arbori se întind, Crengi mari în flori de umbră mă cuprind Şi vântul mişcă arborii-n grădină. Dar prin fereastra ta eu stau privind Cum tu te ...

Stelele-n cer Deasupra mărilor Ard depărtărilor Până ce pier. După un semn Clătind catargele, Tremură largele Vase de lemn; Nişte cetăţi Plutind pe marile Şi mişcătoarele Pustietăţi. Stol de cocori Apucă-ntinsele Şi necuprinsele Drumuri de nori. Zboară ce pot Şi-a lor întrecere, Vecinică trecere ­ Asta e tot... Floare de ...

I ... că trece aceasta ca fumul de pre pământ. Ca floarea au înflorit, ca iarba s-au tăiat, cu pânză se înfăşură, cu pământ se acopere. Sub bolta cea înaltă a unei vechi biserici, Între ...

Tăceţi! Cearta amuţească ­ E-o oră grea şi mare, Aripele ei negre în ceruri se întind, Astfel lumea-amuţeşte la-ntunecări solare, Astfel marea-amuţeşte, vulcane când s-aprind; Când prin a vieţii visuri ­ oştiri de nori ...

Tu mă priveşti cu marii ochi, cuminte; Te văd mişcând încet a tale buze, Şoptind ca-n vis la triste, dulci cuvinte. Urechea mea pândeşte să le-auză ­ Abia-nţelese, pline de-nţeles ­ Cum ascultau poeţii vechi ...

Tu cei o curtenire În glumă ­ şi doreşti Să-ţi spun a mea iubire În versuri franţuzeşti. Dar eu sunt melancolic Şi nu ştiu să răspund. Nu pot să-mbrac în glume O taină ce ascund. Tu râzi şi-ţi ...