Sună pietricică-n vale, Cine-a pus ţara la cale Şi acum la bătrâneţe S-a întins pe criticale? Ţi-am citit cu indulgenţă Şi cu-amor eu criticaua, O hazlie-impertinenţă, Bat-o poarca, mânce-o caua. Zice Darwin după tine Cum că omul e-o maimuţă Simt humorul de gorile Când dezmiard-o pisicuţă. Pisicuţă criticoasă, Ce îţi speli curata labă Şi-ţi [...]
Pişcată-ţi este mâna ta de streche, De mişti în veci condeiul pe hârtie Durează-un şir sau fabrică o mie: Cuvinte-nouă-or fi, dar blaga veche. Ce are-n gând un om, aceea scrie, Nimica nou tu n-ai de spus, Ureche, Cu Pantazi fiind pe veci păreche, Tu izvodeşti, cel mult, ce dânsul ştie. Ţi-asamăn fruntea unei [...]
(N. Lenau) Stai deasupră-mi, ochi de întuneric, Cu putere mă pătrunde-acu Serioasă, blândă, visătoare, Neadâncit de dulce, noapte, tu! Cu-al întunecimii tale farmec Risipeşte ceaţa lumii reci, Să te simt plutind deasupra vieţii-mi, Singuratic, tu, în veci de veci. [ Short URL ... ]
Stam în fereasta susă Şi izvoreau în taină, Cu-a lor de aur haină, A nopţii stele mari. Se îmflă dinainte-mi De vânt deschisa carte Şi literele-i moarte În lună joacă clar. Un râu, vezi, mişcă unda-i Cea visător-bolnavă, Un cântec în dumbravă, O floare văd pe lan. O stea în cer albastru, Ce-aruncă-a ei icoană [...]
Stau în cerdacul tău… Noaptea-i senină. Deasupra-mi crengi de arbori se întind, Crengi mari în flori de umbră mă cuprind Şi vântul mişcă arborii-n grădină. Dar prin fereastra ta eu stau privind Cum tu te uiţi cu ochii în lumină. Ai obosit, cu mâna ta cea fină În val de aur părul despletind. L-ai aruncat [...]