Poezii

Doamne nu mai pot de ziduri nu mai pot de cărămidă când mişc limba cade varul de pe catedrale vechi şi mă scuipă toamna asta ca pe-o râncedă omidă şi-mi îndeasă floarea morţii sângerie în urechi, şi mă ninge mila mare şi mă zgâlţâie destinul vesel danţ de păuniţe oglindit în colţi de lup uite [...]

Să nu-mi topeşti cu răsuflarea zăpada oaselor subţiri, dacă ţi-e dor de lumânarea sângelui meu, să nu respiri. Taie din soare o felie în ceaiul lucrurilor vagi, mănuşa de melancolie a sufletului să mi-o tragi. Şi vei zări sublimul vierme, poate cuvântul străveziu, ţesându-mi umbra între perne pururi datornic, mortul viu. [ Short URL ... [...]

Tristeţea ta mă face mai urât şi înţelegerea se schimbă-n frică şi zâmbetul îşi stinge lampa mică pe buzele uitate de sărut. Şi parcă între muguri şi lătrat aprilie e-un fel de berărie muţii se-mbolnăvesc de vorbărie doar noi ca două stinghii de la pat. O de-aş putea să mă agăţ de-un nor să locuiesc [...]

Este-n noi o spaimã care ne doboarã Bate vânt din lucruri,poate dinadins, Sufletu-i o luntre spre odinioarã. Carnea dulce vâslã.Ochiul necuprins Rupti din soare-s mânjii,îi asteaptã hãtul, Gloria cãrutii – glorie pe roti. Ochelari de piele mãrginind ospãtul Fãrã ca privirea sã-nfloreascã-n pãrti. Noi vom umple caii gata de plecare Adunati în plasa ierburilor vechi, [...]

Sunt tânăr, Doamnă, vinul mă ştie pe de rost şi ochiul sclav îmi cară fecioarele prin sânge, cum aş putea întoarce copilul care-am fost când carne-mi înfloreşte şi doar uitarea plânge. Sunt tânăr, Doamnă, lucruri am aşezat destul ca să pricep căderea din somn spre echilibru, dar bulgări de lumină dac-aş mânca, sătul nu m-aş [...]