Poezii, Rime si Versuri

Poezii de Nichita Stănescu

Poet : Nichita Stănescu
Poezii Publicate : 167 Poezii
Genuri : ?
Nastere : ?
Deces : ?
Perioada : ?

A cincea elegie (11 elegii – 1966)

Autor / Poet: Nichita Stănescu
Adaugata de djt3o | Comentarii (0)

Tentaţia realului N-am fost supărat niciodată pe mere că sunt mere, pe frunze că sunt frunze, pe umbră că e umbră, pe păsări că sunt păsări. Dar merele, frunzele, umbrele, păsările s-au supărat deodată pe mine. Iată-mă dus la tribunalul frunzelor, la tribunalul umbrelor, merelor, păsărilor, tribunale rotunde, tribunale aeriene, tribunale subţiri, răcoroase. Iată-mă condamnat […]

A patra elegie (11 elegii – 1966)

Autor / Poet: Nichita Stănescu
Adaugata de djt3o | Comentarii (0)

Lupta dintre visceral şi real I Învins în afară, Evul Mediu s-a retras în chiliile roşii şi albe ale sângelui meu. În catedrala cu pereţi pulsând, s-a retras, zvârlind şi absorbind credincioşii într-una, într-un circuit absurd, printr-o zonă absurdă, hrănindu-se cu mari bucăţi de lună, în dorinţa lui de-a exista muşcându-le pe furiş, noaptea, când […]

A treia elegie (11 elegii – 1966)

Autor / Poet: Nichita Stănescu
Adaugata de djt3o | Comentarii (0)

Contemplare, criză de timp şi iar contemplare I. Contemplare Dacă te trezeşti, iată până unde se poate ajunge: Deodată ochiul devine gol pe dinlăuntru ca un tunel, privirea se face una cu tine. Iată până unde poate ajunge privirea, dacă se trezeşte: Deodată devine goală, aidoma unei ţevi de plumb prin care numai albastrul călătoreşte. […]

Elegia a doua, getica (11 elegii – 1966)

Autor / Poet: Nichita Stănescu
Adaugata de djt3o | Comentarii (0)

Lui Vasile Pârvan În fiecare scorbură era aşezat un zeu. Dacă se crăpa o piatră, repede era adus şi pus acolo un zeu. Era de ajuns să se rupă un pod, ca să se aşeze în locul gol un zeu, ori, pe şosele, s-apară în asfalt o groapă ca să se aşeze în ea un […]

Elegia întâia (11 elegii -1966)

Autor / Poet: Nichita Stănescu
Adaugata de djt3o | Comentarii (0)

Închinată lui Dedal, întemeietorul vestitului neam de artişti, al dedalizilor I El începe cu sine şi sfârşeşte cu sine. Nu-l vesteşte nici o aură, nu-l urmează nici o coadă de cometă. Din el nu străbate-n afară nimic; de aceea nu are chip şi nici formă. Ar semăna întrucâtva cu sfera, care are cel mai mult […]

Lecţia despre cerc

Autor / Poet: Nichita Stănescu
Adaugata de djt3o | Comentarii (0)

Se desenează pe nisip un cerc după care se taie în două, cu acelaşi baţ de alun se taie în două. După aceea se cade în genunchi, după aceea se cade în brânci. După aceea se izbeste cu fruntea nisipul şi i se cere iertare. Atât..