Sughiţa: Cineva gândea la ea. Cam peste-o lună-i dusă la vedere …Odaia zace în tăcere, perdeaua are ciucuri, creţuri, pe masă – cinci dulceţuri. Când se-ntoarce de la el, spârc, pe ea, un porumbel. Petiţoarele îi spun că-i semn bun. octombrie 1954 [ Short URL ... ]
Motan m-aş fi dorit să fiu cu coada-n sus, cu blana-n dungi, cu gheare şi musteţe lungi, c-un ochi verzui şi-un ochi căprui. La ora când târâş-grăpiş zăpada nopţii se adună eu, cocoţat pe-acoperiş, să urlu a pustiu la lună. Şi-atuncea, şapte gospodine să dea cu bolovani în mine şi să mă-njure surd, de Domnul, [...]