Poezii, Rime si Versuri

Poezii de Nichita Stănescu

Poet : Nichita Stănescu
Poezii Publicate : 167 Poezii
Genuri : ?
Nastere : ?
Deces : ?
Perioada : ?

Existenţă, tu

Autor / Poet: Nichita Stănescu
Adaugata de mihella | Comentarii (0)

Existenţă, tu, care-mi dai numai iluzia că mă repet căzînd cu tîmpla peste plite încinse pînă la alb cînd toamna aleargă cu ochii scoşi din orbite. Frig nu-mi e decît la cuvinte, trupul l-aş fi vrut un chivot lăsat în păstrare de mai dinainte de alţii cu înfăţişarea lui cu tot. El nu e nici […]

La începutul serilor

Autor / Poet: Nichita Stănescu
Adaugata de mihella | Comentarii (0)

li te-nsoţea pretutindeni, ca o suită. Dacă ridicai o mînă, se făcea în arbori tăcere. Cînd mă priveai în ochi, împietrea o clipită din a timpului curgătoare putere. Simţeam că pot adormi, visînd stele locuite. Şi, numai dacă m-ar fi atins umbra ta foşnitoare, aş fi putut împinge nopţile-ncremenite ca pe-o elice-naintînd, spre soare. Şi […]

Treaba ta…

Autor / Poet: Nichita Stănescu
Adaugata de mihella | Comentarii (0)

Treaba ta, îmi zise javra care ochi deschişi ţinea dedulcind în sus otrava muzicilor, cea mai rea. Eu zic “do” ea zice “re” şi se iscă tandru sunet, nu ştiu cum, nu ştiu de ce fulgerînd se lasă-un tunet. Iată plouă, vai, cu picuri, umezind ferstre, oase dulcile din noi nimicuri totdeauna numeroase…

La ultimul etaj

Autor / Poet: Nichita Stănescu
Adaugata de mihella | Comentarii (0)

Ea stă singură acum la ultimul etaj, mirosul ei suav pîlpîie, oraşul se îndepărtează -înhămat la cîini vagabonzi şi flămînzi. Să punem pîine pentru vrăbii şi trupurile noastre uscate şi fărîmiţate să le punem pentru pliscurile de argint şi flămînde ale zeilor nevorbitori. Mai multă milă pentru stelele care răsar, mai multă compasiune pentru raza […]

Sete

Autor / Poet: Nichita Stănescu
Adaugata de mihella | Comentarii (0)

Se dizolvă în mine, încet, chipul tău de piatră solubilă o, tu, dansînd menuet, pururea nubilă. Mă vor bea cîndva, zeii şi vor simţi în mine gustul tău, cîndva, cînd întomnase-vor teii de sete şi de rău. Dar încă mai ninge, încă mai ninge cu tine în mine rămîn îngheţat …suavă meninge şi somn tulburat.

Cîntec de iarnă

Autor / Poet: Nichita Stănescu
Adaugata de mihella | Comentarii (0)

Eşti atît de frumoasă, iarna! Cîmpul întins pe spate, lîngă orizont, şi copacii opriţi, din fuga crivăţului… Îmi tremură nările şi nici o mireasmă, şi nici o boare, doar mirosul îndepărtat, de gheaţă, al sorilor. Ce limpezi sînt mîinile tale, iarna! Şi nu trece nimeni doar sorii albi se rotesc liniştit, idolatru şi gîndul creşte-n […]