Poezii

În mine se petrece-o agonie, Ca într-o tristă casă solitară, În sufletu-mi bătut de vijelie Eu văd un om ce-a început să moară… Un cîntăreţ cu rostul de la ţară Se duce-acum şi n-o să mai învie Cu chipul lui senin de-odinioară… Demult… Demult… Din cea dintîi clipită, De cînd te-au smuls de la bătrîna [...]

În ţintirim, la noi la ţară, Movile sunt în lung şi-n lat, O pace mută, funerară, Te-apasă greu ca un păcat. În ele taina nefiinţii I-a prins, sub milostiv zăvor, Pe toţi cîţi au muşcat cu dinţii Din ţàrina durerii lor… În ţintirim dorm munţi de lavă Închişi subt lespezi de mormînt, Un cuib de [...]

Aducerile-aminte, posomorîte urne, Ce-nchid cenuşa clipei murite pe vecie, Uitate ţintirimuri cu umbre taciturne, Ce-s mute ziua-ntreagă şi noaptea reînvie… Aducerile-aminte sunt harfe spînzurate De ramura dîntîie ce-atinge casa noastră, Amurgul cînd adie tresar înfiorate, Şi pînă-n zorii zilei ne cîntă la fereastră. Aducerile-aminte, copii bastarzi ai vieţii, Ce rătăcesc pe cîmpuri şi dorm printre [...]

Singurătate, tainică grădină, Cu freamăt lin, cu dulce adăpost, Pribeagul suflet fără de hodină De-atîta vreme-n ţara ta a fost… M-au alungat vîltorile pe-afară Şi-n goana lor eu n-am avut răgaz Să văd cum noaptea-n giulgiu-i mă-nfăşoară Şi-mi scrie moartea umbre pe obraz… Din vremi uitate mintea azi coboară Şi-ţi cer umil acuma, cînd te-ascult: [...]

Am fost logodnicul durerii, Cobzarul cu aceleaşi strune, Ce-şi ţese cîntecu-nvierii Din stihuri de îngropăciune… În noaptea mea înviforată, Drumeţ îndrăgostit de soare, Am fost o harfă spînzurată Pe-o straşină de închisoare… Zidit din lacrimi şi dezastre, Eu am vesttit o lume noauă, Voi mi-aţi dat vaierele voastre, Eu v-am dat inima mea vouă. În [...]