Poezii si Versuri

Doar un pas ne desparte. Nu ştiu dacă pasul absent e al meu sau al tău. Tu stai pe un mal al lui eu pe altul şi între noi curge noaptea. Ca să ajungem atît de aproape ca ...

I Această dragoste, această lumină care nu mă cruţă care mă obligă să-mi aduc totul aminte şi cerul aşa cum îl ştiu, strălucind după ploaie, cerul ca un obraz de copil. Dar nimeni nu mai vrea ...

Mai bine să umplem cu flori toate craterele vulcanilor, să uităm morţii neîngropaţi şi vîntul să caute singur ce mai e de găsit prin cenuşă, mai bine să ne ducem departe de rănile noastre, să nu ...

Un chip de nisip şi mîini de nisipi şi limba în gură mi-e tot de nisip nu mai pot să spun nimic în apărarea mea în acest tribunal de nisip cu lumini de nisip grefieri de ...

Nu-i adevărat povestea că oamenii au descoperit focul lovind două pietre. Focul a apărut altfel, cÎnd singurătatea primului om s-a lovit de prima Întrebare, cÎnd un om s-a gÎndit să prefacă rănile lui În ...

Sunt singur, De ce tremuraţi? Şi sentinţa e dată. de ce tremuraţi? Din vorbele pe care n-am apucat să le spun se scutură tăcerea îmbătrînindu-mă. Nu-mi cereţi să mint cu aceste cuvinte cu care mi-am descoperit moartea. Şi nu ...

O pasăre cu o singură aripă şi cu lata transformată în lanţ, o pasăre cu o aripă rămasă să spere şi alta pe care o tîrăşte în zbor, o pasăre-mi trece noaptea prin somn şi ...

În nopatea asta se întîmplă ceva, păsările nu se mai pot stăpîni şi spun rugăciuni în timp ce vîntul ascunde cuţite străvezii prin copaci şi stelele au insomnii, palide toate de frică, se întîmplă ceva, e ...

Voi care vă întoarceţi acasă şi după ce-aţi închis uşa spuneţi "bună seara" voi nu ştiţi ce-nseamnă să intri pe uşă tăcînd.

Undeva în urma noastră trebuie să fie o insulă unde păsările ţipă ca la începutul lumii şi oamenii învaţă primele cuvinte, unde o femeie descoperă arta desenînd cu degetul pe nisip conturul umbrei iubitului ...