Poezii, Rime si Versuri

Poezii de Octavian Paler

Poet : Octavian Paler
Poezii Publicate : 24 Poezii
Genuri : ?
Nastere : ?
Deces : ?
Perioada : ?

Pasul absent …

Autor / Poet: Octavian Paler
Adaugata de mihella | Comentarii (1)

Doar un pas ne desparte. Nu ştiu dacă pasul absent e al meu sau al tău. Tu stai pe un mal al lui eu pe altul şi între noi curge noaptea. Ca să ajungem atît de aproape ca să rămînem atît de departe doar un pas ne desparte şi între noi curge noaptea continuu prin […]

Cei care-am fost la Troia

Autor / Poet: Octavian Paler
Adaugata de mihella | Comentarii (0)

I Această dragoste, această lumină care nu mă cruţă care mă obligă să-mi aduc totul aminte şi cerul aşa cum îl ştiu, strălucind după ploaie, cerul ca un obraz de copil. Dar nimeni nu mai vrea să audă de consolări. Am fost poate naivi cînd ne-am suit pe corăbii, am crezut tot ce ni s-a […]

Elegie

Autor / Poet: Octavian Paler
Adaugata de mihella | Comentarii (0)

Mai bine să umplem cu flori toate craterele vulcanilor, să uităm morţii neîngropaţi şi vîntul să caute singur ce mai e de găsit prin cenuşă, mai bine să ne ducem departe de rănile noastre, să nu regretăm nimic şi să cultivăm trandafiri, mai bine să fixăm sărbătorile în zile fără memorie, mai bine să ducem […]

Moartea cuvintelor

Autor / Poet: Octavian Paler
Adaugata de mihella | Comentarii (0)

Un chip de nisip şi mîini de nisipi şi limba în gură mi-e tot de nisip nu mai pot să spun nimic în apărarea mea în acest tribunal de nisip cu lumini de nisip grefieri de nisip şi cineva care întoarce clepsidra. To ce-am iubit s-a transformat în nisip tot ce-am greşit s-a transformat în […]

Focul

Autor / Poet: Octavian Paler
Adaugata de mihella | Comentarii (0)

Nu-i adevărat povestea că oamenii au descoperit focul lovind două pietre. Focul a apărut altfel, cînd singurătatea primului om s-a lovit de prima întrebare, cînd un om s-a gîndit să prefacă rănile lui în speranţă, să-şi lumineze mîinile şi teama de el. Poate focul n-a fost decît un mijloc de a lupta împotriva cenuşii, cînd […]

Moartea lui Socrate

Autor / Poet: Octavian Paler
Adaugata de mihella | Comentarii (0)

Sunt singur, De ce tremuraţi? Şi sentinţa e dată. de ce tremuraţi? Din vorbele pe care n-am apucat să le spun se scutură tăcerea îmbătrînindu-mă. Nu-mi cereţi să mint cu aceste cuvinte cu care mi-am descoperit moartea. Şi nu înţeleg de ce tremuraţi. Otrava e doar pregătită. Şi sunteţi prea palizi pentru nişte ucigaşi cumsecade.