Poezii si Versuri

Când se-nsenina cerul, cu mii de stele-n faţă, Nemărginirea mării în raze se răsfaţă; Iar când îşi pune slava un obrăzar de nori, Pe mare cade noapte, iar vântul dă fiori ... Şi lacrimile ...

De pe tavane-ntunecate, Tăcute lacrimi cad mereu, Şi parcă tot sporesc din greu, Din mari izvoare depărtate. Şuviţe tainice de apă Spre peşteri drum de ani străbat – Întruna se preling şi sapă Tavanul şubred şi-nnoptat. Dar după ...

Dreptate! Ochii plânşi cer să te vadă. De ce ne uiţi? Nu mai trăieşti tu zână?... Temutul Zeus căzu a vremii pradă Şi fulgeru-i se stinse în ţărână; A Venerii făptură de zapadă Încet, încet, ...

De cum mă simt sub ochii tăi, măreţii, Şi patimi, şi dureri adorm deodată; Ca cel dintîi surîs al dimineţii, Aşa îmi simt fiinţa de curată..., Şi-aud ca-n vis, ca-n leagănul vieţii O muzică ce ...

Părâului se tânguieşte-o floare: "Ce blând erai în vremuri mai senine! Purtai în unde numai dezmierdare. Plecată peste valurile-ţi line Aveam tăria pururi lângă mine, Iar noaptea-mi coborai şi-o stea pe-aproape. Vorbind mereu de cer, de ...

Cu făptura ei de floare Şi cu daruri noi, Veşnica biruitoare A sosit la noi. Trandafirii aurorii Sunt obrajii ei, Văl de argint ea are norii Albi şi subţirei. Naltă, mândră, stă-n picioare În rădvan domnesc... Gingaş chip de fată ...

La casele cu brazi în poartă Zăvoru-i tras, ograda moartă. O candelă-ntr-un colţ clipeşte, Sporind singurătatea grea ... De-acum şi candela-aţipeşte – Adormi şi tu, nădejdea mea! Pe plaiuri, sus, un bucium moare Şi focurile-s tot mai ...

...Lacul tremura în roate, Formele treptat învie: Phoebe tremura pe toate Răsărirea ei târzie ... Ce artist, ce geniu faur Smulse clipei trecătoare Luna, idolul de aur Al perechilor în floare? Ca o sufleteasca mană Zboară străluciri sub astre ...

I Din vârsta fericirii fără minte Icoane dragi mi-apar mereu-nainte : De lume răzleţită şi sfioasă, În ramă de salcîm zăresc o casă. Şi-n casă, într-un colţ întunecat, Văd un copil de mama lui certat. El ...

...Tot aurul luminii îţi cade-n păr, pe faţă... Apari biruitoare, ca-ntâia dimineaţă – O, vis al vieţii mele, ce-o clipă mi-ai zâmbit, Mergi pururi în lumina, etern sărbătorit!... Şi, dacă eu mă-ntunec, uitat, necunoscut, Amara ...