Poezii

Nu ţi-am vorbit vreodată, şi pe fereşti deschise Nu ţi-am trimis buchete, stăpâna mea din vise, Ci numai de departe te-am urmărit adese, Iluminat de gânduri nespuse, ne-nţelese… Înfioratu-mi suflet nu s-a-ntrebat vreodată Făptura ta de zee pe cine îl îmbată; Ce frunte se-nnorează, gândind că steaua lină Împarte şi la alţii bogata ei lumină?… [...]

A fugit din lume faur, Trist şi nejelit – Cu săgeţile-i de aur, Martie l-a gonit… Albi plutesc şi roşii norii Peste munţi şi chei, Parcă sufletu-aurorii A rămas în ei… Gârlele şi-ncep fanfara, Şi, pornind şuvoi, Strigă-n lume: primăvara A sosit la noi! Ce gândeşti la vremuri duse Şi suspini mereu? Lasă visele apuse, [...]

O, pasăre, ce-mi vii la geam Şi-mi cânţi din zori nebună, Ce-mi spui de vremea când plângeam, În nopţile cu lună? Ce mi-aminteşti de vehiul dor, Cernită zburătoare? De un suspin nepieritor – De-o altă arătare? … Mai bine cântă-mi de noroc, Suind voios în slavă – Mai bine adu tânăr foc În inima-mi bolnavă… [...]

n glas au aiurări de liră, Pe frunţi – un răsărit de zori; La şipot, unde poposiră, S-au adunat privighetori … Iar zeul dragostei, April, Din două guri făcea o floare, Şi fiecare sărutare O saluta din crengi, c-un tril. Visând, cei doi îndrăgostiţi Tot repetau în suflet cântul; Atunci, din fundul văii, vântul, Văzând [...]