Poezii

Când omul, prăbuşit, la început, în iarba duşmănoasă şi-n ţărână adulmecă-n ţârâşul greu, pe-o rană, miresmele ce se-nălţau din lut şi, nemaivrând ostatic să rămână sub zarea strivitoare ca un scut, se răsucea s-o urce, renăscut şi se-agaţă de fulgere c-o mână, acea cumplita smulgere din smoală cu palma-ntoarsă ca o cupă goală fu primul [...]

Un prinţ din Levant îndrăgind vânătoarea prin inimă neagră de codru trecea. Croindu-şi cu greu prin haţişuri cărarea, cântă dintr-un flaut de os şi zicea: – Veniţi să vânăm în păduri nepătrunse mistreţul cu colţi de argint, fioros, ce zilnic îşi schimbă în scorburi ascunse copita şi blana şi ochiul sticlos… – Stăpâne, ziceau servitorii [...]