Poezii

Heine Eu nu stiu ce poate sa fie Ca-mi suna mereu in urechi Cu vesnica-i melancolie Un basm din zilele vechi. Se-ntuneca fara de veste, Lin apele Rinului curg, Si cresc ale muntilor creste Mare stralucind in amurg. Pe stanca un chip de femeie S-arata din negura bland, Bratara-i de aur scanteie, Ea-si piaptana parul [...]

Noapte, noapte – iar mă laşi Singur pe cărări pustii, Părăsit aceleiaşi Palide melancolii… Stelele se sting acum, Rouă picură pe flori: Spune-mi, încotro să-ndrum Paşii mei rătăcitori?… [ Short URL ... ]

Dorm visurile tale, cu tine dimpreună, Şi-n sărbători nu-i nimeni, cuprins de duioşie, O candelă s-aprindă pe groapa ta pustie, O lacrimă să verse, o floare să depună! În zori mai ciripeşte vreo pasăre pribeagă Pe braţul crucei negre ce-ţi străjuie mormîntul, Prin iarba mohorîtă cu şuier trece vîntul, Şi multe spune dînsul cui ştie [...]

Lîngă patul unde stau Bate luna pe podele, Nu ştiu luna bate, sau A căzut omăt pe ele. Fruntea mi-o ridic, privesc Luciul zărilor deşarte; Fruntea-mi cade şi gîndesc Trist la ţara mea departe… [ Short URL ... ]

Cu părul nins, cu ochii mici Şi calzi de duioşie, Aieve parc-o văd aici Icoana firavei bunici Din frageda-mi pruncie. Torcea, torcea, fus după fus, Din zori şi până-n seară; Cu furca-n brâu, cu gândul dus, Era frumoasă de nespus În portu-i de la ţară… Căta la noi aşa de blând, Senină şi tăcută; Doar [...]