Poezii

Decum s-a ivit lumina. A ieşit din stup albina, Să mai vadă, izma creaţă A-nflorit de dimineaţă? Se-ngrijeşte, gospodină De-nfloreşte si sulfină, Căci plutise val de ceaţă, Astă-noapte, pe verdeaţă. A găsit toată gradina Înflorită, si verbina, Şi s-a-ntors, după povaţă, Cu o probă de dulceaţă. (1954) [ Short URL ... ]

S-a întors cercetătoarea Să le spuie la surori Că-i deschisă toata floarea Şi câmpia, de cu zori. Şi-au plecat aproape toate La cules, cu mii si mii, Lăsând vorbă la nepoate Să-ngrijească de copii. Căci muscoii si bondarii Şi-alte neamuri de pădure, Pe şoptite, ca tâlharii, Umblau mierea să le-o fure. Însă paza-n stupi e [...]

Într-o zi, prin asfinţit, Şoaricele a-ndrăznit Să se creadă în putere A pradă stupul de miere. El intrase pe furiş, Strecurat pe urdiniş, Se gândea că o albină-i Slabă, mică şi puţină, Pe când el, hoţ şi borfaş, Lângă ea-i un uriaş. Nu ştiuse ca nerodul Va da ochii cu norodul Şi-şi pusese-n cap minciuna [...]

Ce duh ai şi ce putere. Să-mpleteşti ceara cu miere, De la floarea din gradină, Ostenită de albină? Tu aduni de pe meleaguri, Pentru stupi şi pentru faguri, Pulberi, roua, stropi şi leacuri, Poate că de mii de veacuri. Ca din lână, ca din ace, Ţesi reţeaua de ghioace, De celule-n care pui Mierea dulce [...]