Poezii

Parere asemenea unui cuvant scris de-o mana pe apa ce – inca-naintea citirii ¬- in cercul de unde ne scapa e orice legenda. Dar tine traieste pe vaste aceste taramuri, pe-adancile, altfel decat pe un prund de poveste? Amara e insa amiaza de astazi, si nu se-nfiripa in larguri nici talc, nici visare. Doar frunzele [...]

Numai in arbori inelele anilor mereu se largesc. In trupul meu timpul sporeste subtire de la o zi mai firav – la alta, subt crugul ceresc. Tinere sunt inca, tinere toate popoarele – ¬Eu, fiul lor, cat de batran! Muntii mai cresc, cu umbrele lor, din adancuri. Nici frunte, nici inima n-am sa-i ingan. Fosforul [...]

Durerile noastre sunt multe, dar cea mai mare este – sa vezi. Sa vezi ca o noima-nceputa nu se-mplineste, ca sfantul, preexistentul tipar dupa care prin ani esti tinut sa-ti croiesti obrazul si calea in mani ti se sfarma. Sa vezi cum legenda ce fiinta a prins se opreste curmata la drum-jumatate. Mire-se nimeni ca-n [...]

Tarziu, pe la ceasul amaraciunii, cand am vazut ca-n zadar cuvintele toate mi le-am rostit, ca pana la tine-ntelesul lor n-a mai ajuns, in noapte-am iesit. Crezusem, vai, cu tarie ca niciodata sfarsit nu va fi. Ti-am spus uneori: ia sfatul vestalelor, daca flacara vrei s-o-ntretii. Ti-am zis alte dati: vezi tu jeraticul, truda in [...]

Cade din tarie luna pe pamant sub chip de bruma. Zvonul stins prin noapte rece il auzi, din moarte, muma? Lung, pe fusul tau de vraja firul stelei se mai toarce. Oare ce-i? – S-aude pasul fiului care se-ntoarce? Sau e plopul care-si lasa frunza galbena deodata? (Il auzi, din moarte, muma?) Cade-i lui coroana [...]