Poezii, Rime si Versuri

Poezii de Veronica Micle

Poet : Veronica Micle
Poezii Publicate : 31 Poezii
Genuri : ?
Nastere : ?
Deces : ?
Perioada : ?

Uitarea

Autor / Poet: Veronica Micle
Adaugata de mihella | Comentarii (0)

Ai sosit, dulce uitare, Din cumplitul meu necaz Şi din dragostea cea mare Nici o urmă n-a rămas. Şi-n aceste ceasuri line, Eu cu suflet liniştit Cugetându-mă la tine Mă întreb de te-am iubit. (Convorbiri Literare, XV (1881), nr. 9 (1 dec.), p. 356)

Lângă leagăn

Autor / Poet: Veronica Micle
Adaugata de mihella | Comentarii (0)

Şi pe fruntea ta voi pune o cunună de mirt albă, Iar la gât îti voi lega cu-o bogată mândră salbă, Pe-al tău braţ rotund şi neted ca petala cea de crin Înşira-voi mărgean roşu şi brăţare de rubin. Rochie albă ca spuma şi ca norul de uşoară Îţi voi atârna de umeri şi ca […]

În dorul meu

Autor / Poet: Veronica Micle
Adaugata de mihella | Comentarii (0)

În dorul meu de răzbunare Să am un braţ de fier Eu aş sdrobi far’ de-ndurare Ca trăsnetul din cer. Tot ce în astă lume mică Măreţ mi s-a părut Şi-n astă viaţă de nimică Etern eu am crezut. Şi-atuncia când tu o ruină Vei fi în faţa mea, Eu nici măcar a ta ţărână […]

Sunt lăcrimioarele-nflorite…

Autor / Poet: Veronica Micle
Adaugata de mihella | Comentarii (2)

Sunt lăcrimioarele-nflorite Şi când duios mă uit la ele La tine mă gândesc, iubite, Şi-mi amintesc vremile-acele Când înflorite lăcrimioare Cu drag îmi trimeteai tu mie, Şi când era în orice floare Un semn de-amor, de bucurie. Ah! florile atunce date N-a mai rămas nimic din ele În vânt sunt toate spulberate, Simţirea ta, vremile-acele!

Ah! Du-te…

Autor / Poet: Veronica Micle
Adaugata de mihella | Comentarii (0)

Ah. du-te, tu suspinul meu, Departe să te duci mereu; Şi de-a mea jale nimănui Pe unde-i trece să nu spui. Pe lume să nu te opreşti, În vânt să nu te risipeşti; Te du-n întinsul nesfârşit De dorul meu călăuzit Şi acolo rămâi pierdut În lume de nimeni ştiut.

De-ai şti…

Autor / Poet: Veronica Micle
Adaugata de mihella | Comentarii (1)

De-ai şti, iubite, cât de mult Mi-i dor ca glasul tău s-ascult, Ai veni pe-aripi de vânt Şi mi-ai spune un cuvânt. Vorba fie rea sau bună, Am vorbi-o împreună, M-ai vedea, eu te-aş privi, Vorbele s-ar înmulţi. Tu mi-ai spune una mie, Eu ţi-aş spune multe ţie Făr-de rost şi chibzuire, Însă toate de […]