Poezii

Toamnă cum sapi în frunze fiorduri Şi chinui în crepuscule soarele pe ruguri. Încoronorezi prin păduri zeii cu struguri Când speenul şi lectura urcă peste borduri. Să nu fiu ucis de mireasma scuturărilor Te evoc prin neguri monomelod Du-mă livezii promise ca-n exod Ocolind mânerul uşii, osul plecărilor. [ Short URL ... ]

Sã plângem patul de flãcãri, rozele de culcare Azi rãsfoite cu pasiuni de ierbare. O singurã arsitã unui poetic orgoliu; Haitul stelelor ni se revarsã peste doliu. De câteor mâini strânse voi nu ati trecut, În leagãn speriat si mut, Printre chemãrile spinilor Ca veveriti în orga pinilor. Vino sã-ngenunchem pe cer; împrãstiat de plecãri, [...]

N-am râvnit decât sã fiu vier, Podgoriei bãtute-n teascuri lactee. Pãzit de tãcutii dulãi din lunã, Sã aleg vinul câmpului din aromele serii. Într-un ceas rãu, aracii stelelor S-au preschimbat în azur fãrã-nteles. Pãmânt neînceput de toamnã, Ochii aprinsi pentru descântec mi-ai cules. De-atunci noaptea lupt cu zmeul cântecului, Sã-l tintesc în fruntea visului Pe [...]

Născută-n veghe lungă, în veghe-nlăcrimată, A mea vei fi mult aşteptată noapte. Când inima cuvintelor tresare, Şi-un corn de vânătoare e tăcerea, Stăpânu-acestei nopţi rămâne-voi. Peste abisuri, peste surpătura anilor, Voi simţi trecând Deasupra culmilor primejdioase ale timpului, Pe visurile mele tari ca stâncile, Căprioara amintirii tale. Iar de-oi sfârşi plămada cu drojdii de imagini [...]

Codrii româneşti Scutură frunza pe trenuri, Şi brumele şesului vin pe fanare. Semnale melancolice Cântă cantoanele, Gările galbene Cu voiajoare-n crepuri. Toamna putrezind între poame Sub coviltire trece pe la bariere, Spre burguri în cearcăne de bolţi. Dogari martelează-n podgorii Ca o incinerare de silvani. Aud plânsul copilului de fermier la tablă Învăţând cercul păscut [...]