Poezii, Rime si Versuri

Elegia oului, a noua (11 elegii – 1966)


Într-un ou negru mă las încălzit de aşteptarea zborului locuind în mine; stă unul lângă altul, nedezlipit, sinele lângă sine. Sentimentul unei aripi îmi curge-n spinare, senzaţia de ochi îşi caută o orbită. O, tu, întuneric mare, tu, dezgustată naştere încremenită. S-a aşezat pe mine o idee şi mă cloceşte maternă. Acum, tot ceea ce […]

Elegia a opta, hiperboreeana (11 elegii – 1966)


I Ea mi-a spus atunci, văzând lucrurile fixe ale alcătuirii mele: Aş vrea să fugim în Hiperboreea şi să te nasc viu, asemenea cerboaicei, pe zăpadă, în timp ce aleargă şi urlă cu sunete lungi atârnate de stelele nopţii. La frig cu noi şi la gheaţă! Îmi voi dezbrăca trupul şi voi plonja în ape, […]

A şaptea elegie (11 elegii – 1966)


Opţiunea la real Trăiesc în numele frunzelor, am nervuri, schimb verdele pe galben şi mă las pierit de toamnă. În numele pietrelor trăiesc şi mă las cubic bătut în drumuri cutreierate de repezi maşini. Trăiesc în numele merelor şi am şase sâmburi scuipaţi printre dinţii tinerei fete dusă cu gândul tot după leneşe dansuri de […]

A şasea elegie (11 elegii – 1966)


Afazia Stau între doi idoli şi nu pot s-aleg pe nici unul, stau între doi idoli şi plouă mărunt, şi nu pot s-aleg pe nici unul şi-n aşteptare-nlemnesc idolii-n ploaia măruntă. Eu stau şi nu pot să aleg între două bucăţi de lemn, şi plouă mărunt şi nu pot în putreda ploaie s-aleg. Stau, şi […]

A cincea elegie (11 elegii – 1966)


Tentaţia realului N-am fost supărat niciodată pe mere că sunt mere, pe frunze că sunt frunze, pe umbră că e umbră, pe păsări că sunt păsări. Dar merele, frunzele, umbrele, păsările s-au supărat deodată pe mine. Iată-mă dus la tribunalul frunzelor, la tribunalul umbrelor, merelor, păsărilor, tribunale rotunde, tribunale aeriene, tribunale subţiri, răcoroase. Iată-mă condamnat […]