Poezii, Rime si Versuri

A cincea elegie (11 elegii – 1966)


Tentaţia realului N-am fost supărat niciodată pe mere că sunt mere, pe frunze că sunt frunze, pe umbră că e umbră, pe păsări că sunt păsări. Dar merele, frunzele, umbrele, păsările s-au supărat deodată pe mine. Iată-mă dus la tribunalul frunzelor, la tribunalul umbrelor, merelor, păsărilor, tribunale rotunde, tribunale aeriene, tribunale subţiri, răcoroase. Iată-mă condamnat [...]

A patra elegie (11 elegii – 1966)


Lupta dintre visceral şi real I Învins în afară, Evul Mediu s-a retras în chiliile roşii şi albe ale sângelui meu. În catedrala cu pereţi pulsând, s-a retras, zvârlind şi absorbind credincioşii într-una, într-un circuit absurd, printr-o zonă absurdă, hrănindu-se cu mari bucăţi de lună, în dorinţa lui de-a exista muşcându-le pe furiş, noaptea, când [...]

A treia elegie (11 elegii – 1966)


Contemplare, criză de timp şi iar contemplare I. Contemplare Dacă te trezeşti, iată până unde se poate ajunge: Deodată ochiul devine gol pe dinlăuntru ca un tunel, privirea se face una cu tine. Iată până unde poate ajunge privirea, dacă se trezeşte: Deodată devine goală, aidoma unei ţevi de plumb prin care numai albastrul călătoreşte. [...]

Elegia a doua, getica (11 elegii – 1966)


Lui Vasile Pârvan În fiecare scorbură era aşezat un zeu. Dacă se crăpa o piatră, repede era adus şi pus acolo un zeu. Era de ajuns să se rupă un pod, ca să se aşeze în locul gol un zeu, ori, pe şosele, s-apară în asfalt o groapă ca să se aşeze în ea un [...]

Elegia a doua, getica (11 elegii – 1966)


Lui Vasile Pârvan În fiecare scorbură era aşezat un zeu. Dacă se crăpa o piatră, repede era adus şi pus acolo un zeu. Era de ajuns să se rupă un pod, ca să se aşeze în locul gol un zeu, ori, pe şosele, s-apară în asfalt o groapă ca să se aşeze în ea un [...]