Poezii, Rime si Versuri

Din ceas, dedus…


Din ceas, dedus adâncul acestei calme creste, Intrată prin oglindă în mântuit azur, Tăind pe înecarea cirezilor agreste, În grupurile apei, un joc secund, mai pur. Nadir latent! Poetul ridică însumarea De harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi Şi cântec istoveşte: ascuns, cum numai marea Meduzele când plimbă sub clopotele verzi.

Timbru


Cimpoiul veşted luncii, sau fluierul în drum Durerea divizată o sună-ncet, mai tare… Dar piatra-n rugăciune, a humei despuiare Şi unda logodită sub cer, vor spune – cum? Ar trebui un cântec încăpător, precum Foşnirea mătăsoasă a mărilor cu sare; Ori lauda grădinii de îngeri, când răsare Din coasta bărbătească al Evei trunchi de fum.

Cina


Vine un musafir la noi in casa Aducator de har orice strain Il vom pune in frunte la masa Linga piine si vin Cat ne este vatra de saraca Pe cat suntem de multi linga foc Ii place lui Dumnezeu sa petreaca Cu noi la un loc Faramiturile-astea putine Trebuie sa le-mpartim chibzuit Sa ramana […]

Pruncii mei


Sa pot scrie imne pentru tara Ingenunchi in fiecare seara La lumina lampii de oloi Am nevoie pruncii mei de voi Sa luam de dincolo putere Suferintele intru-nviere Cu rabdare-n lacrima sa tes Peste bruma noastra de cules

Alb


Orchestra începu cu-o indignare gratioasă. Salonul alb visa cu roze albe – Un vals de voaluri albe … Spatiu, infinit, de o tristete armonioasă … În aurora plină de vioare, Balul alb s-a resfirat pe întinsele cărări – Cântau clare sărutări … Larg, miniatură de vremuri viitoare …