Somnul lui Corbea ~ Stefan Octavian Iosif

Din batrane basme stiu de-o inchisoare,
Pestera adanca, vaduva de soare,
Aerul, de-o posta, l-otravesc buretii,
Mucegai de veacuri spanzura peretii,
Si-nauntru doarme Corbea somn de vraja,
Duhuri necurate langa el in straja.
Doarme uriasul, rasturnat pe spate,
Ferecat in lanturi pline de lacate,
Barba-l inveleste ca un strat de iarba,
Viperi si soparle i-au clocit in barba…
Si-nchisoarea-i larga de-ar cuprinde-o ara,
Totusi lui i-atarna picioarele-afara,
Ba mai pe-ndelete daca s-ar intinde,
Doua ari alaturi ar putea cuprinde…
Insa Corbea doarme… Pan sa se destepte,
Mult amar de vreme trebuie s-astepte!
Doar abia pe geana de-l atinge-o raza.
Doamne, lume noua, cum ingheti de groaza!
Doar prin somn de-si misca trupul intr-o parte,
Lanturile-i grele zuruie departe,
Si-o zbughesc prin gauri viperi si soparle…
Hai, saraca lume, cum o sa te-azvarle!

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (No Ratings Yet)
Loading...
space
;

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *