Dumnezeu mi-a agăţat viaţa-n cruce atât cât să pot duce în spate lumea dar crucea asta de piatră mă trage-n adâncul râului Styx în timp ce din cer plouă cu bolovani peste casa mea fără ferestre acoperiş din flori arde mocnit focul dorinţelor sufletul meu iese pe horn rămâne scheletul casei părăsite […]
Doamne, sufletul meu şarpe de aer trăind în grotele plămânilor mă ispiteşte să muşc din fructele cunoaşterii corpul meu livadă de mere fiecare centimetru pătrat dorinţe şi iar dorinţe mâinile mele sunt sentinţe ale plăcerii dar ştiu că undeva, cineva acolo jos mă iubeşte fratele meu pământul este la fel ca azimutul locul în […]
afară ninge rar, cu fulgi de moarte albă şi lacrimi îngheţate îmi sunt lucie salbă, iar frigul ascuţit îmi zgârie retina, afară ninge rar şi neagră e lumina. afară ninge rar, încărunţind pământul, îmi este dor de tine şi bate-n geamuri vântul, la margine de drum, doi oameni de zăpadă, afară ninge rar, cu gesturi […]