Poezii

Să nu-mi topeşti cu răsuflarea zăpada oaselor subţiri, dacă ţi-e dor de lumânarea sângelui meu, să nu respiri. Taie din soare o felie în ceaiul lucrurilor vagi, mănuşa de melancolie a sufletului să mi-o tragi. Şi vei zări sublimul vierme, poate cuvântul străveziu, ţesându-mi umbra între perne pururi datornic, mortul viu. [ Short URL ... [...]

Tristeţea ta mă face mai urât şi înţelegerea se schimbă-n frică şi zâmbetul îşi stinge lampa mică pe buzele uitate de sărut. Şi parcă între muguri şi lătrat aprilie e-un fel de berărie muţii se-mbolnăvesc de vorbărie doar noi ca două stinghii de la pat. O de-aş putea să mă agăţ de-un nor să locuiesc [...]