Poetul
Poezie de Adrian Păunescu

Aş sta, aşa cu faţa-n sus, Lovit pieziş de vreme Şi-ncet ca un izvor supus Ţi-aş murmura poeme. Şi patul … More

Iubiţi-vă pe tunuri
Poezie de Adrian Păunescu

Mă voi feri ca de foc de pericolul Că dragostea să devină Obiect al meditaţiei, Al speculaţiei, Al filozofiei. Ferească … More

Mă rog cu puterea cuvântului Pentru copiii pământului, Mă rog cu dulceaţa colinzilor De sănătatea părinţilor. Florile, florile dalbe, Iar … More

Enigmatici şi cuminţi, Terminându-şi rostul lor, Lângă noi se sting şi mor, Dragii noştri, dragi părinţi. Chiamă-i Doamne înapoi Că … More

Pot să fiu uitat, pentru că nu ţin la braţe, pot să-mi lipsească. Pot fi părăsit, pentru că nu-mi iubesc … More

Toată frunza-mi zice lotru c-am furat un ram din codru… Câmpu-i nins şi tot mi-aş duce dorurile-n el, năuce, dară … More

Primejdii dulci alcătuind sub gene, mi te iveşti istovitor de dulce cu sânii bulbucaţi zvâcnind să culce pe ei sărutul … More

Mă culcasem lângă glasul tău. Era tare bine acolo şi sânii tăi calzi îmi păstrau tâmplele. Nici nu-mi mai amintesc … More

Nu mai pâlpâie nici o pasăre, nici o stea Cerul a obosit deasupra ta. Hai, Nichita, strânge-ţi pleoapa de pleoapă, … More