Ţie, căreia
Poezie de Tudor Arghezi

Crăp uşa cu sfială, Odaia ţi-este goală. În perini se păstrează încă O urmă- a capului adîncă. La pat, stingheri, … More

Modernitate
Poezie de Tudor Arghezi

Ce nu ar da Sofocle sau Virgil Pe lampa cu petrol şi cu fitil Şi pe cutia noastră cu chibrituri! … More

Ghem de spini şi ţepi uscate, Stă-ntărit ca-ntr-o cetate. Poate trece un vecin Peste el cu carul plin. Că nu … More

Lîngă patul unde stau Bate luna pe podele, Nu ştiu luna bate, sau A căzut omăt pe ele. Fruntea mi-o … More

Miroasă iarba pătulită a sinziană ş-a sulcină, Miroasă dulce, cum miroasă un aşternut păstrat de zestre; Şi-n mine, cînd e … More

În pragul scărilor rămas-am şi nu-mi mai recunosc grădina. E noapte,-o noapte viorie, de parc-ar fi trecut lumina Prin ochii … More

Ridici pleoape mari de neguri grele Si ochii Tai, lumina, mi-i arati. O, Doamne si stapan vietii mele, Sunt ochi, … More

Nevrednica sunt, Doamne, milostivirii Tale Si Ti-as cersi iertare, dar nu stiu cum sa–cer; Ci Tu pricepi cuvantul din mute … More

Doamne, dintr-a inimii prisaca, Dorurile-n roi spre Tine pleaca. Lunga-i calea foarte, pan’ la Tine… Cum s-o afle bietele-mi albine? … More