Toţi sfinţii ~ George Coşbuc

La Neamţu-n sfânta mănăstire
Stau rând toţi fraţii în Christos ;
Au gândul drept şi cuvios
şi cântă versuri din Psaltire.
E praznic astăzi, sunt „Toţi sfinţii”,
Şi din bătrâni e obicei
În cinstea sfinţilor să bei —
Iar legea n-o ştirbesc părinţii.

Al legii trup în două-l frânge
Paisie, stareţul, apoi
Desfundă dintr-un vechi butoi
Al legii celei nouă sânge.
Diaconul citeşte-n carte,
Iar fraţii beau şi cinste fac
În sănătatea cea de veac
A fiecărui sfânt în parte.

—„Să-l aibă Domnu-n sfânta-i pază
Pe Sit” — şi gâl-gâl-gâl! — „Pe-Adam”
Şi iaraşi gâl! Şi sfinţi de hram
Şi mucenici şi câţi urmează !
Şi pentru cel născut în staul,
Pentru Christos închină ei,
Şi pentru fiul Timotei,
Şi pentru Luca, Petru, Paul.

Şi pentru alte fete sfinte
Din Capadokia şi-Anadol —
Şi cât ce-aveau păharul gol
Le mai venea un sfânt în minte.
Ca să nu facă supărare,
Ei beau de suflet, beau cuminţi:
Nici un păhar pentru doi sfinţi,
Nici pentr-un sfânt două pahare.

Sfârşind toţi sfinţii de pe lume,
Aduc pomelnicul grecesc ;
Vrun nume sfânt de-aici citesc
Şi beau şi mai citesc un nume.
Scad sfinţii-ncet, şi vinul scade !
Dar vin mai e, sfinţii nu mai sânt!
Să nu poţi bea, căci n-ai un sfânt,
Şi-n gol să bei nu se prea cade !

În timp ce capul şi-l frământă,
Paisie gerne scurt şi-apoi
El cade mort lângă butoi —
Toi fraţii sar şi se-nspăimântă.
— „Staţi, fraţilor ! ia Chir cuvântul,
Cătăm un sfânt şi sfântu-i el!
Bem cel din urmă păhărel
În cinstea lui Paisie sfântul!”

(după o tradiţiune)

(1 votes, average: 5.00 out of 5)

Loading...