Naiada ~ Alexandru Macedonski

Printre verdeaţa smălţuită
De flori cu vesele culori
Se scurge apa încreţită
De-ai zorilor fiori.

Iar lângă ţărmul cu răchite
Răsare goală până-n brâu,
Cu sânuri albe şi-mpietrite,
Naiada limpedelui râu.

Şi pe când vântul o sărută
Cu şiretlic de vagabond,
Ea zâmbitoare şi tăcută
Îşi stoarce părul blond.