E umed cimbrul pe colină,
Măceşii par o florărie,
Sorgintea râde cristalină,
Eşti tu, eşti tu, copilărie!
Din roze ceruri ciocârlia
Zvoneşte cântece semeţe,
Domneşte-n toate veselia,
Înapoi venit-ai, tinereţe!
Dar ce e vis, e o nălucă…
Rămân cu trista mea nevroză,
Cu dorul meu nespus de ducă,
Spre râul blond, spre ziua roză.