Îmi place să te văd zâmbind…
Candoarea ta îmi place…
Privindu-te, eu mă surprind
Şi zilnic n-aflu pace !
Eu aş putea dacă-aş voi
Să fac să nască-n tine
Simţirea ce s-ar învoi
Cu patima din mine !
O simt, o ştiu, eu aş putea,
Cu braţe arzătoare,
Să-ţi fac, de-ai vrea sau de n-ai vrea,
O strânsă cingătoare !
Să tremuri subt fiori ce dorm
Sau sunt în nefiinţă
Şi-ntr-o clipire să transform
Întreaga ta fiinţă !
Dar dacă stau şi mă gândesc,
Stăpân pe ezitare,
În mine însumi hotărăsc
C-ar fi o profanare !
(Literatorul, III, 9, august 1882, p. 533.)