Trece ca o rază vie
Cavalerul kurd
Călărind peste câmpie
Pe nesipul surd.
Ars de vânturi, ars de soare,
Este oacheş, dar
E de-abia-n a vieţii floare
Ş-are farmec rar.
Braţele sunt musculoase,
Chipul bărbătesc,
Iar pe buzele cărnoase
Mici mustăţi mijesc.
Cu picioarele-n scări late,
Calului dă zor,
Căci în piept inima-i bate,
Bate de amor.
Şi zburând peste pustie
Pe nisipul surd,
Trece ca o rază vie
Cavalerul kurd!
(Literatorul, IV, 3, martie 1883, p. 152.)