Ţiganii merg fără-ncetare
Nu ştiu nici ei când au pornit,
Dar se tot duc necontenit,
Împinşi de-o vecinică chemare.
Cu galbeni ochi pierduţi în zare,
De când se ştiu, s-au pomenit
Ţiganii merg fără-ncetare
Nu ştiu nici ei când au pornit.
Mereu ţigani, — cu mic, cu mare,
Au tot născut ş-au tot murit
Şi tot spre visul nemplinit,
Răpiţi de-aceeaşi aiurare,
Ţiganii merg fără-ncetare.