În dorul meu de răzbunare
Să am un braţ de fier
Eu aş sdrobi far’ de-ndurare
Ca trăsnetul din cer.
Tot ce în astă lume mică
Măreţ mi s-a părut
Şi-n astă viaţă de nimică
Etern eu am crezut.
Şi-atuncia când tu o ruină
Vei fi în faţa mea,
Eu nici măcar a ta ţărână
Nu voi putea ierta.
(Convorbiri Literare, XV (1881), nr.4 1 iul. p.162)