Cînd pe lume-am apărut
La o margine de Prut,
Lîngă rîul pătimit,
O străină m-a răpit
Şi astfel mă legăna:
„Nani, nani, nani-na,
Peste Prut trăiesc jandarmi,
Să creşti mare, să îi sfarmi!
Peste Prut trăiesc potăi,
Iar nu frăţiorii tăi!
De-or striga: „române drag“,
Pune mîna pe ciomag,
De-ai să-i vezi cîntînd de dor,
Pune mîna pe topor!
De ţi-or spune că ţi-s fraţi
Să nu-i laşi nespintecaţi!“
Copil prost, copil furat,
Frate, rău te-am supărat!
Dar eu nici o vină n-am,
Fost-am despărţit de neam
Şi chiar Domnul Cel de Sus
A tăcut şi nu mi-a spus
Care e măicuţa mea
Şi nici maica spusu-mi-a.