Ai pescuit
soarele meu în zori
şi i-ai scos
icrele roşii.
Ai pescuit
dealul meu
şi i-ai scos
icrele negre.
În jarul
cîntecului ei
se coace pîinea privighetorii:
rumena roză.
Iar tu
cu-nnegurare asculţi
glasul ei rourat
şi cîntecul meu.
Ferice de cel
care se mulţumeşte
c-o pîine
muiată-n uleiul liniştii!