Cămaşa ta e la fel
Cu cea a soldatului,
Ah, firule de iarbă!
Cum de nu bocăneşti pământul cu talpa
Şi tu,
Cum de n-ai şi tu general
Fiind la fel îmbrăcat
Ca soldatul?
Cum de-ţi păstrezi mirosul,
Frumosul tău miros de iarbă?
Cum de nu miroşi
A bocanc, bunăoară,
A bocanc mărşăluind?
– Încotro, soldăţeilor verzi,
Subţireilor?
Încotro ţineţi calea
Neauziţi, nesimţiţi?
– Spre toamnă, poete,
Spre galbenul ei liniştit,
Generale!