13 strofe despre mankurţi ~ Grigore Vieru

Ei ne hăcuiră graiul
Şi doina, şi harta!
Ei, care astăzi vânează
„Literatura şi Arta!“
Ei datina o spurcară
Barbar şi sinistru!
Ei, care astăzi adulmecă
Revista „Nistru“!
Ei gâtuiră prădalnici
Biserici frumoase!
Ei ne răstigniră pe crucea
Lui ’46!
Ei ne-au mânat spre Siberii
Cu pistolul din urmă!
Ei ne-au scos din ogradă
Văcuţa şi turmă!
Ei au dus omul la ocnă
Pentru trei ciocălăie!
Ei ne remodelează fiinţa
Pe diferite ilăie!
Ei pe dealuri lăsară
Să năvălească tutunul
Ca friţul cel fără de milă
Cu tancul şi tunul!
Ei marchează locul
Unde-n ţărâna mănoasă
Se va crăci uzina
Ca la dânsa acasă!
Ei otrăvesc pământul
Şi izvorul, ah, bietul.
Ei sunt gata să tragă
În cei care-şi cer alfabetul!
Ei linguşesc străinul
Cu struguri şi glume!
Ei spun: „zdrasti“
Propriei mume!
Ei spun că Ştefan cel Mare
Armonia urbană o strică.
Ei ne-au minţit la şcoală
Că nu avurăm nimică!
Ei se urcară pe ghebul
Numelor noastre strâmbate
Să ne anunţe că-n poartă
Viitorul cel mare bate!
Ei printre mormintele noastre
Cu medalia-n dinţi, cu folosul,
Aleargă în cuşti fericiţi
Ca javra cu osul!
Ei prin lacrimă graniţi
Trag şi-n două o taie!
Ei, înnodaţii neruşinării!
Huideo, potaie!

(No Ratings Yet)

Loading...