Unde sunt frunzele
hrănite cu sângele
dragostei noastre?!
Unde e sângele verde
al frunzelor tinere?!
Şi apele unde sunt
Limpezi de sufletul nostru?!
Şi sufletul unde e
Limpezit de tremurul de ape?!
Unde e pasărea
trezită în zori
de şoaptele dragostei noastre?!
Unde e dragostea noastră
trezită în zori
de-al păsării cântec?
O ceaţă caldă de frunze
alunecă printre arbori
şi eu de ea mă lipesc, iubito,
precum atunci, precum atunci –
de făptura ta somnoroasă.