Poemul acesta se scrie tîrziu
când au plecat cu totii sau nimeni nu e viu …
… dau să ies, dinlăuntru prin gură
si mă lovesc amarnic de dinti …
ce frumosi mai eram si ce cuminti
cu raiul aproape, la o azvîrlitură.
Numai să vii odată duduie
să-mi bati portretul în cuie.