Doamne, aş vrea să- ţi spun Tu, cum i- aş spune
celui ce- mi pune povara lui groaznică- n spate.
Doamne, dezbracă- Te- n ceruri de soare;
leapădă- Ţi luna şi stelele; vino să
batem pe jos amândoi în sudoare
ţara aceasta de cântec şi jale.
Un rege
nu- şi stăpâneşte regatul, decât
dacă- şi conduce pe cel mai din urmă supus în
sala regală.
Sunt orbul Tău, Doamne!
Fii Tu ologul pe care- l port pe cocoaşă,
împrumutându- i picioarele mele în drum spre
Emaus…