azi am spart două stele de cer
n-au strigat
n-a fost plâns
ochii lor s-au închis peste noi
cu un semn
nepătruns
azi s-au spart două trupuri de cer
braţul ros de adânc
cade-n lumea de jos
mângâiat
blestemat
de femeia din os
fără sorţi
de răspuns
încă-mi car trupu-n gând
fără ochi
întrebând
ies în lume râzând