A mai căzut o frunză-n calea ta
Şi-n cot te doare câte-or să mai cadă,
Nepăsătoare, treci mereu pe stradă,
De parcă toamna nici n-ar exista,
Şi chiar mai mult, mai calci şi-ncă pe ea,
Stivind-o de-am simţit în piept o spadă,
N-ai ridicat-o, să ajungă pradă
Alteia ce va trece şi mai grea ;
Ţi-am adunat, nostalgic, fiind joi,
Cum toamnele-ţi adun în saci doar eu,
Nevastă-mea făcându-mi tărăboi….
Le ia cu grijă-s fragede şi moi ,
Sunt frunze ce-au căzut din dudul meu,
Netrebnică maşină de gunoi !