Inima mi se sdrobeşte,
Capu-mi este greu,
Mintea mea se rătăceşte
Ah! Nu ştiu ce vreu!
Aş voi ca niciodată
Să n-o mai zăresc,
Într-o ţară depărtată
Singur să trăiesc —
Ş-aş voi făr-încetare
Să privesc la ea
Şi-ntr-o dulce contemplare
Să-mbăt mintea mea.
Aş vrea chinul ce m-apasă
Nici să-l fi găsit
Şi să creadă că nu-mi pasă
De nu sunt iubit —
Ş-aş vrea să şoptească jalnic
La urechea sa
Zi şi noapte un glas tainic
De durerea mea.
Aş vrea ca o grea căinţă
Al vieţii dar
Să îi schimbe-n suferinţă
Şi în chin amar —
Ş-aş voi a sa viaţă
Să se scurgă lin,
Să-i surâdă fără ceaţă
Cerul tot senin.
Inima mi se sdrobeşte
Capu-mi este greu
Mintea mea se rătăceşte
Ah! nu ştiu ce vreu!