Precum pe bolta întunecată
Un moment singur luna s’arată
Ş’apoi dispare iarăş în nor,
Dacă în ochiu-ţi mândru şi rece
Un moment singur tainic ar trece
Numai o rază dulce de-amor,
Acea privire atât de dragă
Aş duce-o ‘n gându-mi o viaţă ‘ntreagă,
Împins oriunde de-al meu destin,
Mi-ar părea lumea verde grădină
Şi cerul negru, făr de lumină
Etern albastru, etern senin.
Atuncea singur cu-a mea gândire,
În mii de visuri de fericire
Şi zi şi noapte m’aş adânci
Şi ah! din peptu-mi cu inspirare
Ar ieşi dulce aşa cântare
Cum n’a fost încă şi n’ar mai fi!