Nocturnă ~ Eusebiu Camilar

Linişte, linişte…
trec cerbii prin arinişte…

Ce zână le aşterne oare
miraj de lună pe cărare?…

Auzi-i cum păşesc pe prund
spre râul cu argint în fund…

Frumoasa mea cu gene lungi
păşeşte lin, să nu-i alungi…

E-atâta feerie-n văi
şi-atâta dor în ochii tăi:

Şi mi te duci aşa curând
norocule duios şi blând…

…Poveste din arinişte,
azi zbucium vreau, nu linişte…

(No Ratings Yet)